A plâns pentru că iubește. Și, când iubești cu tot sufletul, fiecare rană e mai adâncă.
Dragostea nu vine doar cu fluturi în stomac, ci și cu bătălii tăcute purtate în inimă. Când îți deschizi sufletul complet, îl lași vulnerabil, iar orice cuvânt, orice tăcere, poate deveni o săgeată. A iubi cu tot ce ești înseamnă să te oferi pe tine ca dar, fără garanții, fără ziduri. De aceea durerea e atât de intensă – pentru că vine din locuri sacre, din colțuri ale inimii care n-au cunoscut frica până atunci.
Lacrima ei nu era de slăbiciune, ci de curaj. Curajul de a simți, de a spera, de a trăi iubirea chiar și atunci când doare. Căci doar cei care iubesc cu adevărat pot cunoaște această profunzime a durerii – și a frumuseții.
