2016. Rapid București a intrat în faliment. Clubul Aristocratic Rapid înființează o nouă echipă, Mișcarea CFR, care pornește din Liga 5. Fonduri: practic, zero. Numai donațiile suporterilor, care aveau să vină, și biletele de meciuri, care aveau să fie vândute. Unul dintre suporterii fondatori, pensionarul Petre Ghenu, are 11.000 de euro, agoniseala lui de o viață. Unșpe mii, atâtea mii câți jucători titulari sunt într-o echipă de fotbal. Donează toată suma echipei de fotbal. Cred că este caz unic în istoria fotbalului și poate chiar în istoria business-ului. Un om dă toți banii pe care îi are pentru a da viață unei inițiative. Fără să aștepte vreun profit, care să vină peste 10 ani, peste 50 de ani sau peste 5 luni. Singurul „profit” la care visează e să își vadă iar echipa jucând în prima ligă. Acolo de unde fusese eliminată din motive – nu sportive, ci financiare. Altă premieră istorică: Petrică Ghenu devine finanțator principal, dar și vânzător de bilete la clubul pe care trebuia, de drept, să îl patroneze. Plus ceva director, omul care ține legătura cu sindicatul feroviar care deținea, de jure, clubul. Mișcarea CFR promovează în Liga 4, se transformă în Academia Rapid, care apoi promovează în Liga 3 și se transformă în Rapid București. Decembrie 2020. Petre Ghenu moare. La două zile după ce întrebase, într-o convorbire telefonică – „oare mai apuc să văd și eu Rapidu-n A?”. N-a mai apucat. Abia 7 luni mai târziu, Rapid – Chindia Târgoviște 1-0 în prima etapă. Destin de Rapidist… straniu ca Rapidul… Povestea lui, într-un documentar de Octavian Pescaru:

În 2016, Rapid București intră în faliment. Din cenușa clubului, ia naștere Mișcarea CFR, o echipă fondată de suporterii fideli, cu zero fonduri inițiale, doar speranța și donațiile celor care nu au renunțat la visul vișiniu. Printre ei, Petre Ghenu, un pensionar simplu, dar cu o inimă uriașă. Are 11.000 de euro, agoniseala lui de o viață – și o donează integral echipei. Nu vrea nimic în schimb. Doar să-și vadă din nou echipa în prima ligă.

Petrică Ghenu devine finanțatorul principal al clubului, dar și vânzător de bilete, administrator, omul bun la toate. Nu cere niciun titlu, doar să ajute. Sub ochii lui, echipa promovează treptat, devenind Academia Rapid, apoi din nou Rapid București.

În decembrie 2020, la doar două zile după ce întrebase cu voce stinsă „oare mai apuc să văd și eu Rapidu-n A?”, Petre Ghenu moare. N-a mai apucat. Rapidiștii aveau să plângă și victoria cu Chindia, din prima etapă a Ligii 1, la 7 luni după dispariția lui.

Povestea sa, spusă de Octavian Pescaru într-un documentar emoționant, rămâne dovadă că dragostea pentru fotbal nu are

preț.