La sfârșitul anului, Mihai Rotaru a ajuns la concluzii triste: Dacă continuăm…
La sfârșitul anului, Mihai Rotaru a ajuns la concluzii triste: dacă continuăm în ritmul acesta, ne vom pierde nu doar echilibrul, ci și esența a ceea ce ne definește. A privit în gol prin geamul aburit al biroului, cu gândurile răvășite de tot ce trăise în ultimele luni: decizii greșite, investiții neinspirate, promisiuni încălcate. Clubul său, odinioară mândria orașului, părea acum o corabie ce plutea în derivă, fără busolă, fără direcție.
„Nu mai e vorba doar de rezultate,” își spuse în șoaptă. „E vorba de oameni. De loialitate. De pasiune.” Știa că mulți îi vor cere explicații, dar ceea ce avea nevoie acum nu era o justificare, ci un plan real de redresare. Poate că trebuia să renunțe la orgoliu, să aducă oameni noi, mai bine pregătiți. Sau poate era timpul să se retragă cu demnitate.
Un oftat adânc îi umplu pieptul. Dacă anul care urma nu aducea schimbarea, atunci sfârșitul nu era departe. Dar poate… poate încă mai era timp.
