**Nu ne vine să credem că a plecat: Atât de trist să spunem la revedere…**
E greu de pus în cuvinte durerea pe care o simțim acum. Cu inimile frânte și cu sufletele împovărate de tristețe, încercăm să acceptăm ceea ce părea imposibil: plecarea ta. Parcă ieri zâmbeai, glumeai, erai acolo — mereu prezent, mereu tu. Iar acum, rămân doar amintirile, vorbele și gesturile care ne vor însoți mereu.
Nu ne vine să credem că nu te vom mai vedea, că nu-ți vom mai auzi vocea, că nu vom mai împărtăși clipe împreună. Este atât de greu să spunem „la revedere” când inimile noastre încă te caută printre noi. Absența ta lasă un gol imens, o liniște apăsătoare.
Dar, dincolo de lacrimi, rămâne iubirea. Iubirea ta pentru cei din jur, bunătatea și căldura pe care le-ai lăsat în urma ta. Ne agățăm de ele acum, ca de niște raze de lumină în întuneric.
Nu te vom uita niciodată. Vei trăi mereu în inimile noastre. Odihnește-te în pace. Ai fost, ești și vei rămâne o parte din noi.
