N-a spus nimeni că drumul spre visul Olteniei va fi ușor. N-a fost și nu va fi niciodată…
N-a spus nimeni că drumul spre visul Olteniei va fi ușor. N-a fost și nu va fi niciodată. A fost plin de praf, de genunchi juliți și de speranțe strânse în dinți. A fost despre oameni care au ales să rămână când era mai simplu să plece, despre tăcere muncită și despre ambiții care nu s-au strigat, ci s-au demonstrat.
Visul Olteniei nu s-a clădit peste noapte și nici pe promisiuni goale. S-a clădit pe încăpățânare, pe orgoliu bun și pe refuzul de a accepta că „atât se poate”. A fost despre a cădea și a te ridica fără aplauze, despre a merge mai departe când nu te mai țin picioarele, dar te ține inima.
Cei care au mers pe acest drum au știut un lucru: nimeni nu-ți datorează nimic. Tot ce vrei trebuie câștigat. Pas cu pas. Zi după zi. Cu sudoare, cu nervi, cu sacrificii pe care nu le vede nimeni.
Și poate tocmai de aceea visul Olteniei contează. Pentru că nu e un vis frumos, ci unul adevărat. Unul care doare. Unul care merită.
